SONI - Andrei Ruse

“te-ai gândit de o mie de ori la primul lucru pe care l-ai face dacă ai şti că o să mori curând, nu? dar eşti liniştit, n-o să ţi se întâmple tocmai ţie. ai un destin măreţ. aştepţi o minune, ştii că o să vină pentru că aşa se termină toate filmele americane.”

Andrei Ruse – autor contemporan, redactor la editura Tritonic, adiminstratorul mai multor activităţi on-line din domeniul cultural. Director la un site cultural destinat pasionaţilor de cărţi – Hyperliteratura.com - , acesta a debutat în 2007 cu volumul de poezii „Black Job”. Sony este un roman neconvenţional, pe care autorul l-a scris la vârsta de doar 22 de ani. A urmat „Dilar pentru o zi”, iar în prezent Andrei Ruse se pregăteşte pentru un nou roman – „În mintea goală”, care va apărea în 2013.

Soni este o tânără care află că are cancer la stomac şi doar 6 luni de trăit. Recent despărţită de iubitul ei, aceasta este bulversată de vestea pe care o primeşte. Realizează că în cei 26 de ani de viaţă nu a făcut nimic măreţ cu care să se mândrească. Nici măcar nu şi-a trait viaţa în adevăratul sens al cuvântului.

Experienţele pe care le trăieşte oscilează între senzaţionalism şi erotism. Se culcă cu bărbaţi pe care abia îi întâlneşte, se droghează pentru a “degusta” aceste substanţe şi a cunoaşte senzaţia “de după”. În multe momente, ea se amuză de condiţia medicală pe care o are. Îl sperie pe un taximetrist că are cancer la stomac pentru că s-a uitat la OTV. Merge cu prietena ei să îşi cumpere sicriu, rugând-o să îi facă o poză în acesta şi amuzându-se de comerciantă.

Soni nu este o oarecare individă. E specială prin simplul fapt că îşi acceptă situaţia. Cunoaşte un bărbat de care se îndrăgosteşte. Acesta este infectat cu HIV, dar ei nu îi pasă. Oricum mai are puţin de trăit. Oricum va muri de cancer. Iubirea care se înfiripă între cei doi este una aventuroasă. Petrec mult timp împreună, deoarece îşi înţeleg reciproc problema pe care ambii o au.

Finalul acestei poveşti este unul la care nici nu te aştepţi. Am citit cartea pe nerăsuflate, dar a meritat. Autorul nu foloseşte diacritice, ceea ce îi conferă stilului o libertate aparte. Mi-a făcut placere să citesc cartea, m-am simţit ca şi cum aş fi făcut parte din viaţa Soniei. Am simţit cum ea îmi împărtăşeşte experienţele în mod direct.

SONI este o stare de spirit !