miercuri, 29 mai 2013

“11 minute” – Paulo Coelho Rudaci Lucia, anul II, grupa 4



“A fost odată ca niciodată o prostituată pe nume Maria.”  Aşa îşi începe romanul,  autorul de success Paulo Coelho.  Paradoxal, pe pagina anterioară  acesta ataşează un citat religios : “O, Marie, cea zămislită fără de prihană, roagă-te pentru noi , cei care ne îndreptăm către Tine. Amin.”

Coelho prezintă  viaţa unei prostituate de numai 19 ani, pe nume Maria. Tânăra braziliancă suferă o decepţie în dragoste în ţara natală, după care se hotărăşte să plece în Elveţia pentru a deveni dansatoare sau model. E clar că nu orice adolescentă şi-ar lua lumea în cap după ce suferă inevitabil din cauza unui baieţaş, la acea vârstă.

Ajunsă la concluzia că dragostea e inutilă şi distructivă,  devine dansatoare   într-o bodegă din Geneva, bineînţeles pe foarte puţini bani. Visele ei de faimă şi bogăţie se transformă subit în prostituţie, dar nu pentru că este obligată, ci pentru că ea alege această cale. Şi vorbim aici de prostituţie de lux, deoarece brazilianca îşi vinde trupul în una dintre cele mai luxoase  localuri din Geneva. Dorinţa ei devine aceea de a strânge suficienţi bani pentru a se întoarce în Brazilia şi a-şi ajuta familia.

Diversitatea clientelei o face pe Maria să-şi aprofundeze partidele, astfel că tânăra nu numai că tratează prostituţia ca pe o meserie ca oricare alta, dar şi tratează erotismul ca pe o adevărată artă. Singura nerealizare a ei este orgasmul, pe care nu îl are până când nu cunoaşte un tânăr pictor pe nume Ralf. Artistul vede frumuseţea interioară a Mariei şi îşi doreşte foarte mult să o picteze.  Bineînţeles că aceştia se îndrăgostesc, iar brazilianca trebuie să lupte acum între planurile sale şi iubirea care până la urmă se dovedeşte a fi indispensanilă. 

Roamnul este unul care merită să fie citit. Personal, aş dedica această carte tuturor domnişoarelor care aleg să practice prostituţia de bunăvoie. Cele 11 minute din titlu reprezintă o medie a duratei partidelor de sex dintre Maria şi clienţii ei.

Un comentariu:

  1. Un fel de „Cartea Muncii”?

    Eu nu aș recomanda-o doar celor care aleg „astă cale” - probabil știu mai multe decât Maria - , ci tuturor adolescenților.

    Am citit-o în liceu, iar când am mers la bibliotecă să o împrumut, reacția bibliotecarei a fost : „mmm” și a început să dea la o parte un rând de cărți, să o scoată din ascunzătoare.

    RăspundețiȘtergere