Ţinutul Pădurenilor – comoara hunedoreană

Ţinutul Pădurenilor este o zonă pe care nu mulţi o cunosc şi de care nu mulţi au auzit. Vechile tradiţii şi obiceiuri sunt şi acum păstrate între poalele blânde ale munţilor Poiana Ruscă.
Situat pe valea râului Cerna Hunedoreană, această zonă etnografică se impune prin frumuseţea portului popular. Locuitorii harnici, calzi şi primitori încă mai păstrează cu sfinţenie datinile din moşi strămoşi.
Plaiurile pădureneşti adăpostesc fii ai codrilor şi bogăţii de neimaginat. Cultura este aurul oamenilor, tradiţia le este biblie. Agricultura şi păstoritul sunt îmbinate într-o sincronie perfectă cu obiceiurile gospodarilor.

Într-un sat nu foarte departe de municipiul Hunedoara, în Hăşdău – comuna Topliţa, unde pe vremuri îşi ascundeau haiducii aurul în munţi, am întâlnit-o şi pe doamna Ileana Lucaciu, meşter popular iubitor al locului natal. La cei 69 de ani se poate mândri cu numeroase diplome şi premii câştigate la diverse concursuri la care a participat, dar şi târguri de meşteri populari.
A înfiinţat un grup vocal de femei în urmă cu 40 de ani, grup care şi în momentul de faţă activează. De asemenea este şi coordonatoarea unui ansamblu de dansuri populare numit „Pădureanca”, ansamblu ce a luat marele premiu la prima ediţie a Festivalului de la Mamaia în 2001, prezentând nunta pădurenească.
„ Am participat cu ansamblul atât la spectacole şi concursuri din România, cât şi din străinătate. Eram foarte apreciaţi peste hotare. La Zagreb-Croaţia, am fost desemnaţi ca având cel mai frumos costum popular  dintre toate cele 66 de ţări participante. La  Mamaia, după ce am câştigat marele premiu, toată lumea ne întreba cât timp ne-am pregatit înainte de a participa. Noi ne-am adunat de pe câmp, de la animale, din curte, ne-am urcat în autocar şi am pornit la drum. Obiceiurile le avem în sânge, nu trebuie să le pregătim.”
Tot dumneai este şi singurul meşter popular din această zonă, ce a înfiinţat o clasă de cusut-ţesut pentru tinerele pădurence care voiau să înveţe cum mamele şi bunicile lor le făceau zestre.
„Tinerii nu mai au tragere spre tradiţie. Merg la oraş să înveţe, să muncească şi noi rămânem cu lucrul câmpului şi animalele. Îmbătrânim… Satul îmbătrâneşte”, ne spune cu tristeţe în voce femeia considerată o enciclopedie a tradiţiilor populare pădureneşti, de oamenii acelor locuri.
Îşi aminteşte cu nostalgie de copilărie. A studiat la Liceul Pedagogic Decebal din Deva şi a vrut să dea la Facultatea de Drept la Bucureşti. Dar s-a căsătorit, şi acum are doi copii şi doi nepoţi cu care se mândreşte. A lucrat şi la restaurant, dar a fost şi profesoară şi educatoare. Soţul, şofer de meserie şi pasionat de apicultură, a susţinut-o întotdeauna în proiectele etno-culturale. Acum coase costume populare pădureneşti pentru păpuşi.
„Nepoţica mea colecţionează păpuşi de porţelan şi m-am gândit să îi fac un costum tradiţional pentru una dintre ele. Aşa am continuat pasiunea de a face costume pădureneşti şi  pentru păpuşi şi copii. Vreau să transmit portul popular din generaţie în generaţie.”
Cu o sensibilitate aparte pentru tot ceea ce ţine de artă populară şi cultură, Ileana Lucaciu doreşte să promoveze cât se poate de mult tradiţia şi portul Ţinutului Pădurenilor.