Tudor Chirilă

Cunoscut de toată lumea ca fiind fostul solist al trupei „Vama Veche” şi actualul solist al trupei „Vama”, Tudor Chirilă este un extrovertit înnăscut.

Scrie, cântă, joacă în piese de teatru şi film. Exprimă cu nonşalanţă sentimente, gânduri, realitatea dură dar şi frumoasă, prin intermediul artei. Bucureştean de origine, artistul a absolvit UNATC, secţia Actorie. La cei aproape 40 de ani, ai crede că este încă un tânăr visător, rebel.Pentru Tudor, munca este şi trebuie să fie o plăcere. Unii îl cred nebun, dar el parge şabloanele. Savurează fiecare clipă a vieţii.

Cunoscut pentru relaţiile amoroase controversate, Tudor Chirilă continuă să exprime romantism adolescentin prin intermediul textelor sale muzicale. Nu crede în dragoste la prima vedere, dar crede în dragoste. În noua sa carte, „Exerciţii de echilibru”, vorbeşte despre femeie în atât de multe moduri, încât ai spune că e un indecis. „Cred că cea mai mare invenţie a omenirii nu a fost roata,ci tocul. Ceea ce s-a întâmplat cu primul bărbat care a văzut gamba acelei femei tensionată în pantoful cu toc trebuie să fie echivalat cu primul pas pe Lună. Pentru mine,tocul si tot ce vine odată cu el reprezintă esenţa feminităţii. Odată cu ridicarea pe tocuri,femeia proiectează în ochii noştri superioritatea rasei sale. Bărbaţii n-au beneficiat nicicând de o asemenea invenţie,fie că vorbim de pumnal,sabie,ceas,smoching sau joben.”

Tot aici aminteşte şi de despărţire, poate făcând referire şi la episoadele prin care a trecut cu fostele iubite. “O iubire terminată e o mahmureală groaznică,pe care te juri că n-o să mai faci asta vreodată pentru că nu mai ai putere-şi oricum,undeva,cândva,la un colţ de plajă,pe o alee sau pe toboganul nu mai ştiu cărei zile te aşteaptă un sac de iubire gata să ţi se spargă din nou în cap.”

Unul dintre mesajele lui către oameni este să îşi privească şi să îşi iubească sufletele. E un tip sensibil, cum nici nu ne putem imagina. “Băi fraierilor!Nu înţelegeţi că e vorba de iubire?!Nu înţelegeţi băi că ne aşteaptă undeva după colţ?E vorba de iubire,mă!Nu înţelegeţi că la toţi ne e dat să iubim?Absolut la toţi?În mod egal,mă!Jumătăţile noastre ne aşteaptă,dar noi ne rătăcim,orbecăim în întuneric,măă!”.

Tudor se iubeşte pe el însuşi, dar separă acest sentiment de egoism. În acelaşi timp este şi cel mai mare critic al său. Merge constant la psiholog. Nu pentru că este nebun, dar nici pentru că nu este. Păstrează un buchet imens de sentimente pe care le  eliberează prin artă. Aşa a luat „naştere” şi cartea  „Exerciţii de echilibru”. Dintr-un „preaplin” de sentimente pe care, spune el, nu le putea elibera altfel decât prin scris. Nu interacţionează cu fanii, decât prin artă.

Tudor Chirilă îmbrăţişează nefericirea şi simte plictiseala. Spune că aceste două stări ne ajută cel mai mult să apreciem, să trăim cu adevărat. “Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, căutaţi-vă între voi. Vedeţi care citiţi aceleaşi lucruri şi înhăitaţi-vă. Numai în haită de oameni deştepti o să reuşiţi.”